Expoziția de bază
Prin Decizia nr.284 din 15 mai 1969 se înființează Muzeul
Județean de Științele Naturii cu sediul în municipiul Bacău,
str. K. Marx nr. 2, prin scindare din cadrul Muzeului Județean
Bacău.
Începând cu data de 07 iunie 1993 se schimbă
denumirea Muzeului de Științele Naturii în Complexul Muzeal
de Științele Naturii "Ion Borcea" conform Deciziei nr. 105 din
14.05.1993 a Delegației permanente a Consiliului Jud. Bacău.
Din octombrie 1986, sediul Complexului Muzeal de
Științele Naturii "Ion Borcea" s-a mutat în str. Lucrețiu
Pătrășcanu nr. 44, actualmente Gh.Vrânceanu nr. 44.
Imobilul de la această adresă este monument de arhitectură
și figurează în lista Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor
Istorice la nr. 0 4 B 0 0 2 7, conform adresei nr. 327 din 30
mai 1996, de la Muzeul Județean de Artă Bacău, Oficiul
Județean pentru Patrimoniul Cultural Național Bacău.
În data de 22 octombrie 1992 se eliberează Autorizația
de construire nr. 31 de către Primăria Municipiului Bacău, în
urma căreia începe construirea noului sediu pentru
Complexul Muzeal de Științele Naturii "Ion Borcea" în Parcul
Libertății (actualmente Parcul Cancicov).
Având în vedere specificul geografic al zonei de mijloc a
Moldovei și natura interferențelor, relațiile omului cu mediul,
cu toate implicațiile economice, ecologice, culturale, morale
în acest areal, integrat, la rândul său, în ansamblul
problemelor lumii de astăzi, s-a putut constitui în Bacău spre
sfârșitul deceniului al VI-lea o secție a muzeului regional în
care se prefigurau, prin colecții și direcțiile cercetărilor,
muzeul de biologie modernă de mai târziu (1968) și semnele
prevestitoare ale maturizării instituției, devenind Complexul
Muzeal de Științele Naturii Ion Borcea", după numele
savantului naturalist născut la Buhoci (lângă Bacău) și
avându-și căminul, devenind astăzi casă memorială, la
Racova. O dată cu creșterea zestrei patrimoniale, formarea
cadrelor de specialiști și atragerea unor colaboratori de
prestigiu, din cele mai diverse sfere ale cercetării științifice -
predominant biologice - s-au diversificat secțiile muzeului. O
suită de reuniuni au epuizat o varietate tematică de
referință, tinzând spre o cuprindere problematică globală.
O asemenea perspectivă a plasat instituția muzeală
băcăuană între factorii de cultură capabili să atenționeze
lumea asupra deteriorării relațiilor dintre om și mediu în
privința periclitării evoluției firești a biodiversității.
Astfel, muzeul începe să reprezinte un senzor de acută
vigilență, într-o lume ce trebuie să aleagă, în sfârșit, între
grandoarea" unei dezvoltări nejustificate ecologic și măreția
echilibrului ce dă drept de existență tuturor ecosistemelor.
La timpul lor, reuniuni ca Habitat 76, cu largi referiri asupra
devenirii socioculturale a omului, Era omului atrăgând atenția
în legătură cu impactul civilizației asupra ecosistemelor,
Știința și condiția umană punând în discuție condiția umană
și calitatea vieții, Ecologia și protecția ecosistemelor (10
ediții), inițiate de muzeograful Neculai Barabaș, au constituit
reper de valoare în situarea muzeului la nivelul înaltelor
discuții revendicate de cercetarea interdisciplinară
contemporană privind evoluția biologiei dincolo de fruntariile
secolului. Volumele acestea, secțiile înființate și dezvoltate
în raport cu noile achiziții științifice au marcat de asemenea
evoluția muzeului până la stadiul de complex muzeal în care
se găsește astăzi.
Prin Decizia nr.284 din 15 mai 1969 se înființează Muzeul
Județean de Științele Naturii cu sediul în municipiul Bacău,
str. K. Marx nr. 2, prin scindare din cadrul Muzeului Județean
Bacău.
Începând cu data de 07 iunie 1993 se schimbă
denumirea Muzeului de Științele Naturii în Complexul Muzeal
de Științele Naturii "Ion Borcea" conform Deciziei nr. 105 din
14.05.1993 a Delegației permanente a Consiliului Jud. Bacău.
Din octombrie 1986, sediul Complexului Muzeal de
Științele Naturii "Ion Borcea" s-a mutat în str. Lucrețiu
Pătrășcanu nr. 44, actualmente Gh.Vrânceanu nr. 44.
Imobilul de la această adresă este monument de arhitectură
și figurează în lista Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor
Istorice la nr. 0 4 B 0 0 2 7, conform adresei nr. 327 din 30
mai 1996, de la Muzeul Județean de Artă Bacău, Oficiul
Județean pentru Patrimoniul Cultural Național Bacău.
În data de 22 octombrie 1992 se eliberează Autorizația
de construire nr. 31 de către Primăria Municipiului Bacău, în
urma căreia începe construirea noului sediu pentru
Complexul Muzeal de Științele Naturii "Ion Borcea" în Parcul
Libertății (actualmente Parcul Cancicov).
Având în vedere specificul geografic al zonei de mijloc a
Moldovei și natura interferențelor, relațiile omului cu mediul,
cu toate implicațiile economice, ecologice, culturale, morale
în acest areal, integrat, la rândul său, în ansamblul
problemelor lumii de astăzi, s-a putut constitui în Bacău spre
sfârșitul deceniului al VI-lea o secție a muzeului regional în
care se prefigurau, prin colecții și direcțiile cercetărilor,
muzeul de biologie modernă de mai târziu (1968) și semnele
prevestitoare ale maturizării instituției, devenind Complexul
Muzeal de Științele Naturii Ion Borcea", după numele
savantului naturalist născut la Buhoci (lângă Bacău) și
avându-și căminul, devenind astăzi casă memorială, la
Racova. O dată cu creșterea zestrei patrimoniale, formarea
cadrelor de specialiști și atragerea unor colaboratori de
prestigiu, din cele mai diverse sfere ale cercetării științifice -
predominant biologice - s-au diversificat secțiile muzeului. O
suită de reuniuni au epuizat o varietate tematică de
referință, tinzând spre o cuprindere problematică globală.
O asemenea perspectivă a plasat instituția muzeală
băcăuană între factorii de cultură capabili să atenționeze
lumea asupra deteriorării relațiilor dintre om și mediu în
privința periclitării evoluției firești a biodiversității.
Astfel, muzeul începe să reprezinte un senzor de acută
vigilență, într-o lume ce trebuie să aleagă, în sfârșit, între
grandoarea" unei dezvoltări nejustificate ecologic și măreția
echilibrului ce dă drept de existență tuturor ecosistemelor.
La timpul lor, reuniuni ca Habitat 76, cu largi referiri asupra
devenirii socioculturale a omului, Era omului atrăgând atenția
în legătură cu impactul civilizației asupra ecosistemelor,
Știința și condiția umană punând în discuție condiția umană
și calitatea vieții, Ecologia și protecția ecosistemelor (10
ediții), inițiate de muzeograful Neculai Barabaș, au constituit
reper de valoare în situarea muzeului la nivelul înaltelor
discuții revendicate de cercetarea interdisciplinară
contemporană privind evoluția biologiei dincolo de fruntariile
secolului. Volumele acestea, secțiile înființate și dezvoltate
în raport cu noile achiziții științifice au marcat de asemenea
evoluția muzeului până la stadiul de complex muzeal în care
se găsește astăzi.
